Pleacă, nu te mai întoarce niciodată EP.17

În ziua nunții, doamna Jiang stătea în fața altarului când mirele a luat microfonul și i-a cântat o serenadă altei femei. Prima lui iubire. "Lumina albă a lunii" lui. În fața tuturor prietenilor, a întregii familii, a tuturor martorilor a ceea ce trebuia să fie cea mai fericită zi din viața ei. Nu a plâns. Nu a implorat. S-a întors pur și simplu și a plecat. Fără scene. Fără explicații. Doar sunetul liniștit al unei femei care se alege pe sine în locul unei minciuni. În anii care au urmat, s-a reconstruit. A pus iubirea pe care i-o dăruise cândva în propriile vise și s-a ridicat. A devenit cineva pe care el nu o mai putea atinge, cineva pe care lumea nu o mai putea ignora. Și el? Privea de departe, scufundat în greutatea a ceea ce aruncase. A revenit, iar și iar, implorând o altă șansă. Dar doamna Jiang învățase cea mai importantă lecție dintre toate: când te îndepărtezi în sfârșit de persoana nepotrivită, nu te mai uiți niciodată în urmă. Poveste despre o femeie care a refuzat să fie o notă de subsol în povestea de dragoste a altcuiva și a scris-o în schimb pe a ei.