Nu mă ucide, soțul meu diavol EP.27

Acum o sută de ani, Isola l-a legat pe Zevien, Stăpânul Iadului, cu un singur fir roșu. Sătulă de viața din lumea de dedesubt, s-a prefăcut dezgustată de duhoarea de pucioasă care i se lipise de trup și a fugit fără să se gândească de două ori. Furios, Zevien a aruncat asupra ei un blestem al nemuririi, condamnând-o să rătăcească singură prin lumea muritorilor timp de un secol. Mistuită de o invidie furioasă, cea mai bună prietenă a ei a uneltit cu un vrăjitor ca s-o arunce de pe un zgârie-nori. Sufletul ei a fost târât în Închisoarea Întunecată Înghețată, unde ace de gheață îi rodeau spiritul țol cu țol. Încolțită și frântă, a riscat totul ca să cheme bărbatul pe care îl părăsise cu o sută de ani înainte. Din ceața neagră și deasă a ieșit o siluetă în robe negre, sfărâmând locul de tortură de sub picioarele lui. Dar ce afecțiune ascunsă, nespusă se afla în spatele acelui blestem, croit parcă doar ca să o pedepsească? Și de data aceasta, va înceta oare să fugă în panică?